,,Pentru satu-n care m-am născut,
Am făcut puţin, doar ce-am putut:
Slobozenilor le-am scris ISTORIA
Căci doar loc le aparţine ... GLORIA"
Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine neamul. Pământul ni l-a dat soarta, istoria este rodul trecerii noastre prin lume, iar limba zice-se, e darul Celui de Sus, căci, după cum se spune, la început a fost cuvântul. Dacă ne uitam aceste valori, atunci omul rămine gol intr-un univers sec. Ori, pentru a păstra istoria fiecare trebuie să cultive şi să promoveze adevăratele valori ale neamului noastru.
Am făcut puţin, doar ce-am putut:
Slobozenilor le-am scris ISTORIA
Căci doar loc le aparţine ... GLORIA"
Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine neamul. Pământul ni l-a dat soarta, istoria este rodul trecerii noastre prin lume, iar limba zice-se, e darul Celui de Sus, căci, după cum se spune, la început a fost cuvântul. Dacă ne uitam aceste valori, atunci omul rămine gol intr-un univers sec. Ori, pentru a păstra istoria fiecare trebuie să cultive şi să promoveze adevăratele valori ale neamului noastru.
Monografia satului Slobozia Mare s-a născut din dorinţa de a scrie o carte cu cerneala inimii şi a sufletului. ,,Dorinţa a izvorît din convingerea că prima mare îndatorire a noastră este aceea de a şti cine suntem, de unde venim şi încotr-o trebuie să mergem, de a ne cunoaşte trecutul" spune Vasile Placinta, autorul monografiei.
Domnul Vasile Plăcintă a dorit şi a izbutit să le arate tuturor celor legaţi de satul lor nu numai prin actul de naştere, ci prin firele puternice ale inimii şi ale sufletului, că Slobozia este o străveche vatră de spiritualitate romanescă, din Lunca de Jos a Prutului, ale cărei începuturi coboară în timp, pînă în anul 1436.
Lucrarea relevă dîrvenia şi demnitatea cu care oamenii din Slobozia au străbătut veacurile, reuşind să aducă pînă în zilele noastre graiul romanesc, portul şi credinţa strămoşească. Ei au ştiut să convertească aceste valori în scut protector al fiinţei lor etnice, fără de care temelia spriritualităţii ar fi fost de mult erodată.
Cred că Monografia satului Slobozia Mare va contritui un real impuls şi un model pentru alţi fii ai satelor romaneşti din Moldova de la răsărit de Prut să cerceteze şi să scrie istoria satelor lor. Să nu uite niciodata de unde şi-au luat zborul.
Pentru că dacă nu ne găsim rădacinile, atunci ne vom rătaci în viitor!