Cercetarea minutioasa a osemintelor fosile descoperite a dat posibilitatea de a stabili in evolutia faunei acestui teritoriu din era neozoica citeva complexe sau etape faunistice in consecutivitatea lor geologice.
Cu ajutorul elevilor scolii medii, ani la rind s-au efectuat sapaturi specifice, adaugand o colectie bogata, variata, interesanta si unica de ramasite scheletice de animale si plante. Printre resturile gasite sunt fragmente de cranii si maxilare, o multime de dinti si oase scheletice de animale de diferite virste.
In sedimentele continentale din epoca paleocenica (5-1mln.ani in urma) in carierele satului au fost gasite fragmente de maxilare ce apartin unei specii de hiparioni ( o specie de cai de talie mica). Tot aici au fost descoperite falange si masele de cal propriu – zis. Au mai fost gasite falange de mastodonti, rinoceri, camile si cerbi, masele de tigri cu colti in forma de sabie .
Complexul faunistic Haprovian (3-1,6 mln.ani in urma) se prezinta printr-o expozitie de ramasite ale elefantului Gromov (fildesul), unul dintre cei mai vechi elefanti fosili cunoscuti in partile noastre, masele si oase ale membrelor de camila gigantica si rinoceri.
In vitrinele muzeului se intilnesc ramasitile faunistice de Odesa (1,6 – 1,2 mln. ani in urma), sunt expuse ramasitele de bizon (zimbru stravechi ), faragmente de corn de cerb din grupa eucladocerosilor.
Prezinta interes depunirile pliocenului superior din vitrinele muzeului, unde sunt expuse fragmente de oase ale membrelor anterioare ale metacartului de camila.
In cariera din partea de nord a satului a fost descoperit maxilarul inferior al rinocerului Merc, care apartine ultimului reprezentant al dicerorinilor, care au trait pe teritoriul satului Slobozia Mare in pleistocenul inferior si mediu (700 – 300 mii de ani in urma).
Toate acelea mentionate sint expuse in vitrinele primei sali ale muzeului, „Plai natal”, si trezesc un viu interes la vizitatori.
In anul 1992 , S.A. „Moldova” a inceput costruirea unei fabrici de caramida pe malul Prutului („la Ilinicescu”). In timpul lucrarilor de nivelare a fost descoperit un cimitir. Cu ajutorul elevilor au fost facute sapaturi. Au fost gasite o multime de monede, podoabe- cercei , inele, margele din scoici, ceramica ( fragmente) s.a. Pe unele monede au fost gasite inscriptii in grafia latina. Pe o moneda era scris : „Borex Leopold”. A fost gasita o moneda cu inscriptia in garafia chirilica moldo – valaha, moneda emisa de comandamentul armatei ruse in Moldova in timpul razboiului ruso – turc, pentru a cumpara de la populatia locala alimente si furaje. Era batuta din arama si din bronzul tunurilor capturate de la turci. Valoarea monedei era exprimata atit in sistemul monetar turcesc ( para ), cit si in cel rusesc (denga, kopeika). Fata monedei reprezinta stemele Moldovei si Valahiei(1772), iar pe verso : „ Para.3 Denghi”. Monedele aveau un nominal de o para (3 denga), 2 para ( 3 kopeika).
Aceste date ne marturisesc ca cimitirul dateaza din secollele al XVII – XVIII.
Iar in anul 1974, cetateanul Radion Danilenco, sapind in ograda, la adincimea de 0,5 m. a gasit un medalion cu urmatoarele inscriptii:
Pe fata – Han Asparuc. Osn. Nabilg. Derjava. a. 681 (in mijloc e gravat un chip)
Pe verso – Preminavane. Dunava. Prez. a.679(in grafie chirilica)
Lucratorul muzeului Valeriu Zgherea a pictat fetele medalionului marite de 4 ori, care arata foarte frumos.
Aceasta relicva ne marturiseste ca meleagul nostru a fost populat inca in secolele V – VI.
Studiind amanuntit aces teritoriu (cariera de la Ilinicescu), s-au observat un sir de ale monumente interesante. In timpul lucrarilor de nivelare se observau un sir de gropi asezte in forma de sah, de diferite dimensiuni circulare (1,5 – 2 metri diametri), in care populatia pastra cerealele. Dupa componenta materialelor gasite (malai) putem constata ca principala cultura a bastinasilor era meiul.
S-a mai constatat ca in dezgolirile de roci au fost trei orizonturi de cimitire. In cel de-al doilea, oamenii erau inmormantati in gropi de forma ovala. Ceramica gasita ne marturiseste ca acest cimitir dateaza din secolele XV – XVI.
Si mai curios a fost momentul gasirii unui schelet asezat in pozitie orizontala in directia Nord – Sud intr-o groapa de forma ovala (65-70cm) si acoperit cu ocru rosu. Cu regret, acesta a fost unicul schelet gasit in orizontul trei. Aceasta e o marturie ca asezari omenesti au existat si in neolit.
In anii ’60 s-a mai deschis o cariera de pe malul Prutului (la viile de jos). Acolo a mai fost descoperit un cimitir. Dar, cu regret, nimeni nu s-a mai ocupat cu cercetarea acestui cimitir. Au trecut ani. Totul s-a dat uitarii. Cercetarile facute cu elevii nu dadeau nici un rezultat. Si, pe neasteptate, o senzatie. Cetateanul Petru Ivascu si feciorul sau Grigore s-au dus sa incarce argila pentru constructie. Incarcand argila au dat de ramasitele a doua schelete: o femeie si un copil. Alaturi au fost gasite podoabe: un talisman din silex, o placa de forma patrata, slefuita si ilustrata, fapt ce marturiseste ca apartine epocii neolitice. A mai fost gasita o solnita (cesculita) din lut arsa manual. Acest fapt ne marturiseste inca o data ca acest cimitir exista din epoca neoliticului, deoarece roata olarului a aparut cu 600 de ani inaintea erei noastre. Prin urmare, teritoriul satului Slobozia Mare a fost populat din cele mai vechi timpuri.
Lucratorul muzeului Valeriu Zgherea a pictat fetele medalionului marite de 4 ori, care arata foarte frumos.
Aceasta relicva ne marturiseste ca meleagul nostru a fost populat inca in secolele V – VI.
Studiind amanuntit aces teritoriu (cariera de la Ilinicescu), s-au observat un sir de ale monumente interesante. In timpul lucrarilor de nivelare se observau un sir de gropi asezte in forma de sah, de diferite dimensiuni circulare (1,5 – 2 metri diametri), in care populatia pastra cerealele. Dupa componenta materialelor gasite (malai) putem constata ca principala cultura a bastinasilor era meiul.
S-a mai constatat ca in dezgolirile de roci au fost trei orizonturi de cimitire. In cel de-al doilea, oamenii erau inmormantati in gropi de forma ovala. Ceramica gasita ne marturiseste ca acest cimitir dateaza din secolele XV – XVI.
Si mai curios a fost momentul gasirii unui schelet asezat in pozitie orizontala in directia Nord – Sud intr-o groapa de forma ovala (65-70cm) si acoperit cu ocru rosu. Cu regret, acesta a fost unicul schelet gasit in orizontul trei. Aceasta e o marturie ca asezari omenesti au existat si in neolit.
In anii ’60 s-a mai deschis o cariera de pe malul Prutului (la viile de jos). Acolo a mai fost descoperit un cimitir. Dar, cu regret, nimeni nu s-a mai ocupat cu cercetarea acestui cimitir. Au trecut ani. Totul s-a dat uitarii. Cercetarile facute cu elevii nu dadeau nici un rezultat. Si, pe neasteptate, o senzatie. Cetateanul Petru Ivascu si feciorul sau Grigore s-au dus sa incarce argila pentru constructie. Incarcand argila au dat de ramasitele a doua schelete: o femeie si un copil. Alaturi au fost gasite podoabe: un talisman din silex, o placa de forma patrata, slefuita si ilustrata, fapt ce marturiseste ca apartine epocii neolitice. A mai fost gasita o solnita (cesculita) din lut arsa manual. Acest fapt ne marturiseste inca o data ca acest cimitir exista din epoca neoliticului, deoarece roata olarului a aparut cu 600 de ani inaintea erei noastre. Prin urmare, teritoriul satului Slobozia Mare a fost populat din cele mai vechi timpuri.
